Evenimentele se succed cu rapiditate și în mijlocul agitației este posibil să nu pot comunica suficient de rapid. Tocmai de aceea vă spun doar astăzi că la finalul săptămânii trecute am avut o ședință a delegației pentru Albania, la care am avut plăcerea să o avem ca invitată pe ambasadoare Albaniei la Uniunea Europeană.
Aș vrea să spun că a fost o întâlnire de succes, adevărul este, însă, că discuțiile, deși cordiale, au avut o notă de tristă îngrijorare. Un subiect important pe ordinea de zi a fost cutremurul care a zguduit Albania acum două săptămâni lasând în urmă zeci de morți și mii de răniți, fără să mai socotim pierderile materiale.
Cel mai puternic cutremur din ultimii 40 de ani din Albania a venit după un alt cutremur care a avut loc cu nu mai puțin de 3 luni în urmă.
Sigur că am vorbit și de șocul politic pe care l-au suferit ca urmare a faptului că nu vor începe negocierile de aderare, deși acest început de drum părea atât de aproape. Sigur că mă gândesc cum ne-am fi simți noi, românii, dacă în 2006 am fi aflat că nu vom intra în Uniunea Europeană.
Albania rămâne o țară de admirat prin eforturile pe care le face, prin faptul că nu se lasă doborâtă, iar reformele pe care le fac, în special în domeniul justiției, pot constitui un model pentru multe state din estul Europei.
Atât eu cât și colegii de delegație i-am asigurat de tot sprijinul nostru, al Parlamentului European. Suntem alături de ei în eforturile pe care le fac pentru reconstrucția țării și pentru reconstrucția speranței.
Sunt mai convins ca niciodată că doar împreună putem reuși.
